Romagra - Ceaiuri

21-septembrie-2017
Utilizator nou

Tipuri de ceaiuri

 

 

                             SÃNÃTATE ŞI ARMONIE

 

 

Ceai verde

 

 

În China, frunzele de ceai sunt prăjite timp de câteva minute, apoi sunt uscate pe mese. Procesul de prăjire şi de rulare este repetat de mai multe ori. În Japonia frunzele de ceai sunt înăbuşite timp de 15-20 de secunde într-un cilindru încins, echipat cu mâner pentru amestecarea frunzelor. Odată scoase din cilindru, frunzele de ceai se răcesc pe bandă rulantă, supă care se încălzesc din nou şi se rulează. Acest proces este repetat de mai multe ori. Într-un sfârşit ceaiul este uscat.Datorită faptului că se stopează procesul de fermentare, frunzele de ceai îşi păstrează culoarea verde, şi nu există procese biochimice care să elimine substanţele naturale (vitaminele A, B, C, calciul, fluoridul) din planta de ceai. Eliminarea procesului de fermentaţie este foarte important, căci gustul specific al ceaiului verde se datorează acestui fapt şi ceea ce este şi mai important, se păstrează în el şi substanţele cu efect antioxidant care au rolul de a proteja celulele.

 

 
 

Efectele benefice ale ceaiului verde

 

 
Ceaiul verde este testat în continuu de oamenii de ştiinţă în speranţa că acesta va putea fi aplicat cu succes la tratarea bolilor cancerigene şi cele de inimă. Rezultatele de până acum arată că consumul de ceai verde contribuie la menţinerea stării de sănătate. Polifenolii din ceaiul verde au efect de eliminare a viruşilor şi bacteriilor şi scad şi şansele de formare a cancerului. Polifenolii blochează şi formarea şi dezvoltarea tumorilor, respectiv a metastazei. Este benefic şi în cazul persoanelor care suferă de boli de inimă sau boli vasculare, deoarece acidul tanic din familia polifenolilor împiedică absorbţia acizilor graşi şi a colesterolului. În formarea cariilor rolul cel mai important în au zaharurile şi un anumit tip de bacterii. Fluorul din ceaiul verde protejează smalţul dinţilor, iar catechina inhibează activitatea bacteriilor de transformare a zaharurilor, prevenind astfel formarea cariilor. Însă ceaiul nu trebuie consumat cu zahăr, pentru că astfel îşi pierde efectul anticarie aproape în întregime.

 

Ceaiul verde este o băutură sănătoasă care produce efecte după timp mai îndelungat, de aceea este important să îl consumăm regulat. Este recomandat să bem câte un litru de ceai verde pe zi, în cantităţi mai mici.

 

Datorită conţinutului său de cofeină de aceiaşi cantitate cu ceaiul negru şi ceaiul verde dispune de proprietăţi stimulative cu privire la capacitatea fizică şi intelectuală. O ceaşcă de ceai preparată din cca. 2 g (= 1 linguriţă) de frunze de ceai conţine 0,04 g de cafeină. (O ceaşcă de cafea preparată din cca. 5 g de cafea măcinată conţine 0,05-0,1 g de cofeină).

 

 

 

Prepararea ceaiului

Peste fiecare ceaşcă de ceai turnaţi 2 dl de apă de cca. 75-80ºC şi lăsaţi să se îmbibe timp de 3-5 minute. În cazul ceaiului verde este foarte important să lăsăm apa clocotindă să se răcească un pic (la cca. 75-80ºC), pentru ca vitaminele şi celelalte substanţe naturale pe care le conţine (antioxidanţi, fitohormoni) să nu fie distruse de căldura prea mare. După trecerea timpului mai sus amintit, scoateţi ceaiul din infuzie, pentru că lăsat prea mult ceaiul îi va da infuziei un neplăcut gust amărui. 

 
 

 

Ceai negru

 

Arbustul de ceai negru este o plantă de cultură al ţinuturilor bogate în precipitaţii ale Asiei de Sud-Est. Ţara sa de origine este Assam (India de Est), dar cei mai mari consumatori au fost întotdeauna chinezii. În Europa a fost adus de olandezi în jurul anului 1600, după care ceaiul a fost adus în marile centre comerciale ale vestului de către englezi pe cale maritimă şi de către ruşi cu ajutorul caravanelor.

 

 

 

Arbustul de ceai necultivat poate creşte şi până la 5-6 m, însă pe plantaţiile de ceai nu se lasă să crească mai înalt d 1 – 1,5 m. Arbustul începe să producă roade doar în cel de-al treilea an de la plantare şi produce ceaiul de cea mai bună calitate până la vârsta de 7-8 ani, dar roadele sunt de calitate bună până în al 12-lea an. După aceea plantaţia trebuie reînnoită prin plantarea de arbuşti noi.

 

 

 

Frunzele de ceai se recoltează de mai multe ori pe an de mână sau cu ajutorul unor maşini, se supun procesării care necesită competenţă maximă şi doar după aceea se comercializează.

 

 

 

Prima fază a procesului de prelucrare este veştejirea, datorită căruia frunzele de ceai îşi pierd elasticitatea şi devin uşor de rulat. Rularea este importantă nu numai din punct de vedere al aspectului produsului finit, ci şi al calităţii ceaiului produs. Datorită solicitării intense, o parte din celulele frunzei de ceai se deteriorează şi lichidul celular pe care îl conţin se stoarce. Cea mai importantă fază a prelucrării este fermentarea. În timpul acestui proces lichidul celular eliberat în urma rulării produce enzime care au ca efect transformări chimice complexe. Ca urmare a acestei transformări, frunzele capătă o culoare mai închisă, conţinutul lor de acid tanic se oxidează parţial şi încetul cu încetul se formează substanţele aromatizante care dau ceaiului negru gustul său specific. Procesul de fermentaţie de stopează prin uscare la temperaturi de sub 50ºC.

 

 

 

 
 
 

Efectele fiziologice ale ceaiului negru

 

 

 

Efectul înviorător al ceaiului negru se datorează conţinutului său de cafeină care este însă mai mic, decât cel al cafelei: ceaiul negru conţine jumătate sau o treime pe atâta cofeină, decât aceeaşi cantitate de cafea. Efectele fiziologice ale ceaiului sunt conferite de aşa numitele substanţe antioxidante pe care acesta le conţine. Acestea stopează în organism procesele care au ca rezultat distrugerea celulelor care sporesc riscul formării bolilor vasculare şi a bolilor de inimă dau de cancer.

S-a dovedit ştiinţific că persoanele care beau un ceai puternic dimineaţa şi consumă ceai încă de două ori pe zi (în jurul orei 11.30 şi 15) au un randament cu 50% mai mare. Ceaiul are ca efect stimularea delicată a sistemului nervos central prin intensificarea circulaţiei sângelui în creier, ceea ce îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare şi eficientizează respiraţia. Efectul ceaiului este unul de lungă durată şi domol.

 

 

Prescurtările aplicate în cazul ceaiurilor negre

 

 

 

 

S (Souchong): frunza de ceai aspră, mai mare din partea inferioară a arbustului de ceai

 

P (Pekoe): partea recoltată de pe vârfurile crengilor arbustului de ceai, mugurul de frunză şi cele două frunze aflate dedesubtul lui

 

OP (Orange Pekoe): frunză de ceai tânără, de dimensiuni mai mici, rotunjită la vârf denumit astfel după culoarea sa înspre portocaliu sau după o firmă de comercializare a ceaiului

 

BOP (Broken Orange Pekoe): este asemănător frunzei de ceai OP, diferenţa fiind faptul că este recoltat cu ajutorul maşinilor, procedură ce le fărâmă.

 

BOPF (Broken Orange Pekoe Fannings): resturile de ceai BOP

 

BOPFD (Broken Orange Pekoe Fannings Dust): rămăşiţele care se adună după ce ceaiul BOPF s-a dat prin sită

FOP (Flowery Orange Pekoe): frunze de ceai recoltate de obicei de mânăde pe vârfurile crengilor arbustului de ceai

 

GFOP (Golden Flowery Orange Pekoe): frunza tânărăde ceai conţinând cele douăfrunze superioare şi mugurul de culoare aurie

 

TGFOP (Tippy Golden Flowery Orange Pekoe): părţile mai mari ale FOP care conţin o parte însemnatăşi din mugurii recoltaţi de pe vârfurile crengilor arbustului de ceai

 

FTGFOP (Fine Tippy Golden Flowery Orange Pekoe): o variantăcalitativ superioarăa TGFOP

 

TGBOP (Tippy Golden Broken Orange Pekoe): frunze de ceai TGFOP din frunze fragmentate

 

SFTGFOP1 (Super Fine Tippy Golden Flowery Orange Pekoe – gradul 1): un tip de ceai negru extrafin, de calitatea I cu flori aurii.

 

 
 
 

Ceaiuri negre aromatizate

 

Aroma finăa florilor şi fructelor combinatăcu savoarea specificăa ceaiului ne oferă plăcerea de a ne bucura de elementele aerului şi pământului în acelaşi timp. Prin simţul gustării şi cel al mirosului sunt evocate amintiri, meleaguri, sentimente. Specialităţile aromatizate de ceai acţioneazăasupra receptorilor noştri gustativi şi olfactivi în acelaşi mod în care arta plasticăare efect asupra ochilor sau arta muzicii asupra urechilor noastre. Combinaţiile posibile par nelimitate. Printre compoziţiile de ceai oferite fiecare îşi poate găsi o “Mona Lisa” sau o Simfonia a V-a a ceaiurilor. Crearea unei compoziţii de ceai bune este o artă- modul în care le îmbini, în care potriveşti ingredientele. Îndemânarea, imaginaţia, spiritul jucăuş al autorilor compoziţiilor ajutatăde materiile prime de calitate excepţionalăcreeazăadevărate capodopere gustativo-olfactive.

 
 
 

Specialităţi de ceai Popoff®

 

Nişte documente de arhivăşi un frumos samovar vechi uitat într-un depozit - iatăcare au fost mijloacele prin care s-a redescoperit aceastăfaimoasămarcăde ceai. Firma Popoff-Freres a fost înfiinţatăîn 1842 la Moscova şi de atunci, pânăla începutul secolului 20 a fost una dintre cele mai renumite firme de comercializarea ceaiului din Europa. Pe lângăcurtea ţarului avea contracte cu multe alte curţi regale. În 1900, la Expoziţia Mondialăde la Paris amestecul de ceai rusesc de calitate excelentăpropusăde aceastăfirmăa primit premiul cel mare. Produsele firmei erau cunoscute şi la modăatât în Orient, cât şi în Occident, în saloanele elegante ale Parisului şi la curţile regale. În haosul războiului şi a revoluţiei firma şi marca a dispărut fărăurmă. Ca omagiu adus acestei renumite mărci s-au reconstituit pe baza unor reţete autentice patru amestecuri de ceai specifice. Merităîncercate, căci acest ceai vechi şi nou are puterea de a mulţumi şi cele mai rafinate gusturi!

 

 

 

Prepararea şi aromatizarea ceaiului

 

Peste fiecare ceaşcăde ceai turnaţi 2 dl de apăde cca. 75-80ºC şi lăsaţi săse îmbibe timp de 3-5 minute. Dupătrecerea acestui răstimp, scoateţi ceaiul din infuzie, pentru călăsat prea mult ceaiul îi va da infuziei un neplăcut gust amărui. Gustul ceaiului gata preparat poate fi potrivit cu lapte, zahăr, miere sau zeamăde lămâie.

 

 

Ceai cu struguri

 

Ingrediente pentru un pahar: 1,5 dl ceai cu gheaţăcu gust de lămâie, 1 dl zeamăde struguri roşii, un vârf de nucşoarămăcinată, un vârf de cuişoarămăcinată, gheaţă.

Mod de preparare: Ceaiul se amestecăcu zeama de struguri şi se adaugăzahărul. Apoi gustul se potriveşte cu nucşoara şi cuişoara. Se pune gheaţăîntr-un pahar înalt şi se toarnălichidul preparat peste. Se poate orna cu o ciorchinămai mică.

 

 
 
 
 

Ceai de fructe

 

 

Datorită ingredientelor sale naturale ajută la menţinerea sănătăţii. Poate fi un medicament auxiliar eficient în tratarea obezităţii şi răcelii. Gustul şi aroma sa se modificăîn funcţie de fructele şi plantele medicinale pe care le conţine, respectiv de aromele naturale sau identic naturale incluse. Conţinutul său de energie este scăzut. Componenta de zahăr nativ este alcătuită dintr-o cantitate minimă de glucoză şi fructoză. Este bogat în potasiu şi calciu (macroelemente), respectiv în fier, cupru, mangan şi magneziu (microelemente). Conţine şi vitamina C şi caroten (provitamina A).

 

Oferă o alternativă faţă de ceaiurile cu conţinut de cofeină şi teofilină care excită sistemul nervos central. Nu conţine cofeină sau teofilină.

 

Peste fiecare ceaşcă de ceai turnaţi 2 dl de apă clocotindă şi lăsaţi să se îmbibe timp de 8-10 minute. Gustul ceaiului gata preparat poate fi potrivit cu lapte, zahăr, miere sau zeamă de lămâie.

 

Ceaiul de fructe se consumăca băuturăcaldăpe timp de iarnăşi ca băuturărăcoritoare pe timp de vară.

 

 

 

 
 

Ceai din plante medicinale

 

 

Ceaiurile din plante medicinale sunt folosite din timpuri străvechi datorită efectului lor benefic asupra sistemului nervos şi a celui digestiv. Dar gustul şi aroma infuziilor de plante medicinale nu este întotdeauna plăcută. De aceea, cu ajutorul tehnologiilor moderne, s-a ajuns la aromatizarea infuziilor de plante medicinale cu ajutorul unor flori, condimente şi arome care sădea un gust plăcut ceaiului de plante, dar să îi păstreze şi efectele benefice. Nutriţioniştii au demonstrat că gustul alimentelor are un rol important în procesul de extracţie a elementelor nutriţionale din hrană într-un mod cât mai eficient.

 

Astfel, putem spune cănici cele mai sănătoase alimente nu sunt sănătoase, dacănu au un gust plăcut.

 

Să preparăm cu atenţie ceaiurile din plante medicinale: substanţele valoroase din compoziţia lor pot fi compromise la opărire, de aceea vă recomandăm săle preparaţi cu apă fierbinte a cărei temperaturăsănu depăşească 60ºC şi săle lăsaţi săse înmuie timp îndelungat, pentru că aşa se pot infuza cel mai bine.

 

 
 
 

 

 

Ceai rooibos

 

 

Ceaiul rooi sau rooibos este un ceai sud african uşor, aromat şi popular. Este tot mai căutat şi în Europa, de când s-a descoperit căse poate prepara din el un ceai sănătos şi răcoritor. Ceaiul rooi nu conţine cofeină şi are un nivel de tanină foarte scăzut. De aceea, este preferat de persoanele sensibile care trec printr-o perioadăstresantă. Ceaiurile rooibos au un gust bun servite cald sau rece, cu zahăr sau cu lapte. Dacă adăugăm şi zeamă de fructe cu câteva cuburi de gheaţă, putem prepara o băutură răcoritoare exoticăde vară. Trebuie preparat în acelaşi mod ca şi ceaiul negru. Planta din care provine creşte în provincia sud africană Cape. Ea se găseşte în formă naturală doar aici, în microclima regiunii montane Cedarberg, înrădăcinat în solul brut şi nisipos peste care dau ploile de iarnă. Seminţele sunt plantate în jurul lunii februarie-martie. Prima recoltăeste peste 18 luni. Cilindrii de presiune cu care se strânge recolta ajutăla iniţierea fermentaţiei la nivelul frunzelor şi ca urmare a acestui proces se elibereazăsubstanţele naturale din care se constituie culoarea, gustul şi aroma specificăa ceaiului rooibos. Ceaiul rooibos se întinde în straturi subţiri, se usucăla soare şi umezeala se aspirăcu aspiratoare speciale. Dupăaceea urmeazăprocesul de curăţare specific firmei Rooibos (pasteurizare şi uscarea a doua). Întregul proces este monitorizat din punct de vedere bacteriologic, pentru a asigura standardele de igienăale produsului. Ceaiul Rooibos este recomandat în mod special în caz de iritabilitate, dureri de cap, tulburări de somn, insomnie, depresie, deoarece nu conţine cofeinăşi are efect tranchilizant. Antioxidanţii din ceaiul rooibos inhibăefectul de îmbătrânire şi slăbirea sistemului imunitar produs de rădăcinile libere din celulele normale.

 

 
 _____________________________________________________________________

 
  

CEAI MATE SI LAPACHO - MEDICINALE

 

 
 

Ceaiul Mate

 

 

Mate este o băutură răcoritoare amintind a ceai, cunoscută mai ales în Argentina, Uruguay, Paraguay şi Brazilia de sud. Ceaiul mate se preparădin frunzele şi tulpina unui arbore peren cunoscut sub numele de “Yerba Mate”. Numele său provine din expresia “mati”, ceea ce în limba indigenilor înseamnă tigvă (Lagenaria vulgaris), pentru că băuturile preparate prin infuzie se consumau în mod tradiţional din vase făcute din tigvă (vezi accesoriile pentru ceai). În lumea ştiinţifică planta este cunoscută din 1822, sub numele de Ilex parguarensis datorită descoperirii făcute de botanistul francez Auguste de Saint Hilaire.

 

Aparţine de familia Aquifoliaceae-lor şi creşte în bazinul râului Paraguay între latitudinea geografică 10° şi 30°. Este o plantă tropicală. Pentru dezvoltarea sa optimă este nevoie de temperaturi şi umiditate ridicată şi precipitaţii de1500 mm. Pentru maturizarea arborilor care cresc în condiţii naturale este nevoie de 15 ani. În acest răstimp arborele creşte la o înălţime de 15 m. Frunzele sale au diferite forme: ascuţite, ovale, cu margini zimţate. Înfloreşte între octombrie şi decembrie. Florile sunt mici, iar fructul sub formă de boabe are un gust de piper. Are o aromă specifică, dulce-amăruie, la fel ca şi muşeţelul. Yerba Mate conţine 196 de componente chimice volatile, dintre care 144 se regăsesc şi în ceaiul preparat din el. Totodată, conţine mai puţine astringente ca ceaiurile obişnuite. Conform credinţei populare are puteri de vindecare: stimulează sistemul nervos, este un diuretic slab şi este benefic împotriva afecţiunilor reumatismale.

 

 

Ceaiul Lapacho

 

O moştenire a culturii incaşe obţinut din scoarţa interioarăa unui arbore (lapacho tecome) care creşte în junglele din Anzi. Ceaiul lapacho este foarte bogat în substanţe minerale: fier, calciu, potasiu, cupru, mangan, magneziu. Ceaiul lapacho este o băutură sănătoasă şi răcoritoare. Incaşii credeau căplanta lapacho are puteri de vindecare. Scoarţa copacului lapacho are o aromă proaspătă şi plăcută, iar infuzia preparatădin ea dă un gust puţin acru şi picant după consum.

 

 

Prepararea ceaiului lapacho: se pun 4 linguriţe de scoarţăde lapacho la 1 litru de apăclocotităşi se fierbe încă 5 minute. După aceea se mai aşteaptă un sfert de oră să se îmbibe infuzia, dupăcare se poate servi cald sau rece. Ceaiul nu capătă gust amar nici după un timp mai îndelungat.

 

 
 

Ceai Lapacho:

 

Indigenii din America de Sud cunosc de secole scoarţa copacului Lapacho şi îl folosesc la tratarea multor boli. Copacul creşte înalt, are flori minunate şi trăieşte chiar şi 700 de ani. Scoarţa copacului se culege o datăsau de douăori pe ani, se rade şi se foloseşte pentru prepararea infuziei de ceai. Scoarţa copacului produce concentraţia de substanţe active necesare efectului său terapeutic numai dupăvârsta de 40 de ani. Oamenii de ştiinţă şi-au dat seama numai de la începutul secolului al 20-lea, căincaşii din Peru şi Bolivia trateazăcu succes infecţiile, durerile de articulaţiile şi tumorile cu ajutorul acestui extract de plantă. Extractul se aplica şi în cazul ulceraţiilor mucoasei sau a pielii, bolilor de stomac, diferitelor tumori, reumatism, dureri, astmă, infecţii şi anemie. După aceea au început cercetările intensive.

 
 

 

 

Efectele terapeutice:

 

 

Principalul grup de substanţe active este cel al alcaloizilor cunoscuţi sub numele de naphto- şi furano-naptochinon, dar mai conţine şi o porţie însemnatăde flavonoid, izocumarină, cumarină, saponină, iridoglicozid şi acid fenol-carbolic. Are în compoziţie destul de multe substanţe minerale şi microelemente: calciu, magneziu, fosfor, zinc, siliciu, mangan, molibden, cupru, fier, potasiu, sodiu, cobalt, bor, aur, argint, stronţiu, bariu, iod şi nichel.

 

 

Stimulent pentru sistemul imunitar: acest lucru se datoreazămai ales chinonilor care au potenţialul de a activa funcţia de curăţare a globulelor albe chiar şi în concentraţii mici, adicăcât intrăîn compoziţia ceaiului. De aceea uşureazăîndepărtarea agenţilor patogeni care intrăîn organism şi a celulelor cu structurădefectuoasă.

 

 

Antibiotic: ajută organismul în combaterea bacteriilor, fungilor şi viruşilor.

 

 

Ajutăla metabolismul celulelor: stimulează mai ales funcţia de dezintoxicare a celulelor din ficat şi transportul de dejecţii prin sistemul limfatic.

 

 

Stopează dezvoltarea tumorilor: stopeazăînmulţirea celulelor tumoroase. În afarăde aceasta, datorită efectului său stimulator în privinţa sistemului imunitar, organismul devine şi el mai rezistent, iar funcţia sa de asistare a dezintoxicării organismului ajutăla combaterea efectelor secundare ale chemoterapiei. Iar conţinutul său bogat în minerale şi microelemente ajută organismul la producerea de sânge.

 

 

Antiinflamator: acest lucru se explicăprin efectul antioxidant al substanţelor active din compoziţie. Ajută la prevenirea dezmembrării membranelor celulelor şi deci la ridicarea nivelului de prostaglandine care se produc în urma dezmembrării.

 

 

Efect calmant: ce se produce tot prin scăderea producţiei de prostaglandine.

 

 

Ajutăla efectuarea mai rapidă a secreţiei: stimulează secreţia glandelor din ţesutul mucos, ajută la secreţia urinară, la dezintoxicarea ficatului, la îndepărtarea dejecţiilor prin sistemul limfatic.

 

 

Cazurile în care este recomandat:

 

Sistem imunitar slăbit, la tratarea inflamaţiilor, infecţiilor (bacteriene, viruşi, fungii) repetate, alergiilor, astmei.

 

Ca antiinflamator: în cazul inflamaţiilor la nivelul articulaţiilor, al intestinelor, al pielii, al sistemului respirator sau al sistemului urinar.

 

 

În cazul bolilor tumoroase: ca substanţă auxiliară pentru întărirea sistemului imunitar, pentru reducerea efectelor secundare ale chemoterapiei.

 

 

Pentru activarea metabolismului: ca substanţă auxiliară în cazul curelor de slăbire, în cazul diabetului sau a hipertensiunii.

 

 

Pentru cure de dezintoxicare: pentru asistarea dezintoxicării ficatului, îndepărtarea dejecţiilor din sistemul limfatic, pentru secreţia metalelor grele.

 

 

Prepararea:

 

Se lasă1 l de apă să dea în clocot, după care se adaugă 1 lingură mare de scoarţă de copac lapacho şi se fierbe în continuare timp de 5 minute, dupăcare se lasă acoperit încă15-20 de minute. După strecurare se poate potrivi cu miere sau suc de fructe dupăgust.

 
 

În forma sa naturală are o aromă uşor afumată combinată cu aromăde vanilie. Se bea 1 - 1,5 l de ceai pe zi timp de 6 săptămâni, apoi se face o pauzăde 4 săptămâni, după care se repetă cura.

 
 

 

 

Coşul meu

 

Coşul este gol.

Stiri - noutati